Poezii

E atunci când viața ți se-arată iar Când prima rază de lumină se revarsă asupra ta Și când oceanul se restrânge-n baltă Când noapte-i plină de culoare Și-ți pare prea frumos, frumosul

BFBuzoiu Flavia

0

1

E atunci când viața ți se-arată iar Când prima rază de lumină se revarsă asupra ta Și când oceanul se restrânge-n baltă Când noapte-i plină de culoare Și-ți pare prea frumos, frumosul

BFBuzoiu Flavia

0

0

Mi-aș rupe aripile… Dacă așa aș deveni om. Mi-aș lua o platoșă, Dacă asta m-ar face soldat. Mi-aș rupe mâinile, Dacă așa n-aș mai fi scriitor. Mi-aș tăia limba, Dacă așa n-aș mai putea să-ti

BFBuzoiu Flavia

0

0

Purtat spre cerul fără stele Îngenuncheat în fața... unui idol fals Sfașiat de vântul fără de miros Udat de ploaia ce nu cade Iubit de omul ce nu simte Mișcat de lumea ce nu te-nconjoară Nu

BFBuzoiu Flavia

0

0

Vocile se contopesc în furtună... și nasc valuri ce se contopesc în mare Făcându-mă să-mi doresc… să se contopească și sufletele noastre într-unul.. Ridic mâinile către

BFBuzoiu Flavia

0

2

în ochii tăi se-nneacă și-un delfin oceane moarte și-ncercări deșarte... și nici măcar nisip ce tălpile să-ți gâdile și nici măcar moment ce trupu` să ți-l bucure în ochii tăi nu-i urmă de

BFBuzoiu Flavia

0

0

În singurătate dorul mă apasă către tine lumea își derulează încet privirea abătută Indiferența ei îmi rupe dinții îngerii biciuind adorația magilor iadul se cască în trupul scorojit când

BFBuzoiu Flavia

0

0

pășesc aiurea în neant sorb cerul scurs din mine cântece sublime deșertul mi se arată numai noaptea când luna își săruta marea de cataclisme desmierd muza chinuită sărut doar umbra unui

BFBuzoiu Flavia

0

0

Prințesă fără rang și vagabond perfect, o lună fără cer si un luceafăr fără raze. armură fără cal și-un cavaler lipsit de sabie. o mare fără valuri și-o scoică fără perlă o bucurie fără

BFBuzoiu Flavia

0

0