de-a joaca...

Ne-am jucat, te-aud parcă șoptind... N-a fost decât o simplă joacă Întocmai stropilor de ploaie Ce-și mângâie a lor însingurare Ascunzându-se într-o urma pe un geam. Și tu și eu, două preludii triste de iubire Cu brațele-ncărcate de-amândoi Fără s-avem vreo grijă-n lume Ne tremuram pe buze destrămări. Ne-am jucat, te-aud parcă șoptind... Dar tot ce-n lumea asta e poveste Și nu se poate spune prin cuvinte Murind se înmoaie în sângele tăcerii Și-n lacrimi ce pe degete timide-or ninge Dorind să te atingă când lipsești. Ne-am jucat, te-aud parcă șoptind... N-a fost decât o simplă joacă Și vântul nu-ți va spune niciodată Regretul jocului ce s-a uitat.