Îngerul de plastic

Era înalt, prezentabil în felul său,

purta o pălărie abandonată de paie

doar mersul greoi, pașii mărunți și nesiguri

trădau o viața mai mult adunată

și un univers mereu târîtor

în jurul tomberoanelor gri,

toreador al pungilor de plastic

venea la ore oportune cu același mers trepanat

fără timp se uita adânc la nimicuri aruncate de alții

le aduna ca un rătăcitor anticar

cu o demnitate de mahala târzie,

aproape detașat,

mundan ideal

doar foamea îl trăda când gusta

cu degete lungi atent la detalii

direct din punga de menaj foșnitoare

rezemată de marginea metalică rece

ca într-un bar ambulant

de la periferii de Bronx bacovian

părea ultimul înger totalitar al libertății

purta o geacă galbenă plimbând

a sărbătoare propriul destin

angajat detașat de la slujba de-o viață,

pantaloni crem ușor șifonați

dezgoleau pe gleznă ciorapi ca niște corbi umblători pantofii sport uriași lăsați la vedere

îi înveleau picioarele

totul pe el de sus părea curat parcă astăzi

se pregătea să ia din moțul omenirii

sau poate doar era trimisul ce cu el lua

în punga lui de plastic toate mizeriile

cu pașii mari de nevăzuta curea câinele în urmă

ca pe o propria soartă el ducea de acum