Poezie
No smoking
oblomoviștilor de ocazie
1 min lectură·
Mediu
Mătasea mă face să adun amintiri
învăluitoare
la cinci ani
am fumat dosite mahorci
în gluga de coceni aurii
apoi,
cu obstinație dulce-amăruie
prin multe veceuri de școli
și la rând am fumat
iar și iar
acum din capătul punctului nou
sau al punctului și de la capăt
vreau să fumez doar eu
cu aceeași nedisimilată-
neostenită plăcere:
galbenul ca de șofran al degetului,
foșnetul de pe bătaia unghiei
sau amețitoarea verdea rotire
a pișcăturii fumului sub pleoape
balsamul îngerat al văzduhului
pe care îl tragi odată cu el
și mai ales
țigara țigării de la capătul punctului roșu
din petarda pe care o aruncăm
de multe ori în
partea cealaltă cu indiferență
fără hodină de nicotină
și fără de filtru
căci viața fumează cu noi,
oricum fără să-i pese
001707
0