Poezie
Otova
1 min lectură·
Mediu
Privirea tresare tăiată arar de câte un corb plumburiu
desprins dintr-o epistolă uitată
de Bacovia
sâmbata dimineața în Groapa cu lei totul e imobil
doar rareori prin aburul cafelei aproape de 9
(de regulă pe măsuța p.c.-ului)
triunghi în jurul tomberoanelor
spinări de mașini împânzesc axele blocurilor
într-o desprimăvărare lentă și mută
ca după geamul unei biorame
zidul de beton lamelat înconjoară pe laturi
cartierul e otova spleen
pendicular aproape pe toboganul colorat
un ocean ițit dintr-o dată între uriașe carene
ca o felie de timp sau graham
apare ruptă de timp și de spațiu la limita gropii
vechea mahala împânzită de cociobe și vile-
fundătura Letea
și parcă e doi ianuarie ziua în care totul e neîntâmplat
iar lumea doarme primul somn din an
002599
0