pseudo poetism absurd

TOC POC (scârțâit de ușă) \"Stai stai! Nu ma întrerupe!\" Eternitatea e concentrarea ființei într-o clipă. Când sufletul ți-e cu desăvârșire pierdut în sine ca într-un abis edenic...și nu mai există noțune de timp sau de spațiu...ei bine, atunci ai cunoscut eternitatea. Iar abandonul total e tocmai recunoașterea acelei clipe, știind că acel moment a frânt axa timpului... \"Știi? Mă gândeam...\" Dacă axa timpului ar fi fixă, Pământul nu s-ar mai roti. Momentele frumoase...acelea care îți înăbușă fiecare organ în plăcere și fericire și te cutremură până la ultimul decibel al sufletului...acele momente fac Pământul să se rotească. \"Nu, dar hai să lămurim ceva: Ce scriu...e scris...în sensul că...odată ce scriu, deși sunt pătruns până în mădulare de carbonul lăsat pe hârtie...tot dau pagina. Înțelegi? Dau pagina...și atât.\"