Poezie
Indigen bolnav. Ratiune
1 min lectură·
Mediu
Nu contează banii
Încep să-mi simt propria-mi ură
Prieteni ce dispar
Oameni ce separă, o mizantropie chioară
Simt și mersul de pe strada urată
Și cum o țineam de mană
Ce nori albi, fluturași, rochițe de mireasă, roz
Și mă gândeam, că era noapte
Să vreau să nu ne despartă nimic, niciodată
Și vreau
Era o lumină cu formă de zare
Cu fiecare pas pe care îl făceam mai puternică
Fiecare pas un altul spre viitor și unu lăsat în trecut
Niște ochi mici și stralucitori, poate doi, poate patru
Vreau să fie frumos
Să ne fie
Și vreau să Fie...
Văd zilele cum trec,
Sun, Mon, Tue, n\'s-day, trec...
Ce trist! ... trăim un gunoi
Să ne fie nouă bine!... așa ne spunem
Să ne fie nouă
Să Ne fie
Noi...
Eu?
Ce mai contează...
Ce să fie?...
Un strop existențial
Fir de semnificație pură, licoare opalină
Esență copleșitoare
Nu Ei, Nu Noi, nu eu!...
Coordonate rămase în suspans
O tăcere ce te-ndeamnă
Te distruge
Te omoară!
Apoi te învie și te scoală...
012.537
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Bujor Alexandru - Nicusor. “Indigen bolnav. Ratiune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bujor-alexandru-nicusor/poezie/213114/indigen-bolnav-ratiuneComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BNBNBujor Alexandru - Nicusor✓va rog daca se poate sa imi spuneti ce nu va convine, sa modific. nu inteleg ce e atata refuzat, sunt cuvinte simple, nu prea sofisticate. am sters punctuatia in mare parte sa evit greselile, am lasat doar schimbarile de ritm. Altii primsc stelute pe chestii de genu asta, a mea nici macar nu este publicata...
0