Ai început să crești... și să-nțelegi!

Tata urs-n goana-i printre nămetți își face drum, Pe blana-i inghețată, alunecă pân\'la piele fulgii mari, Oasele-i trosnesc la fie\'ce mișcare și... scrum din inima-i incendiu Sufletu-i înlăcrimat respiră fum! Cadoul țintuit-n colți să-i încânte puiul, Se dezintegreză-n răutatea vijeliei ce-neacă pustiul, Primul ghiocel-n primăvara vieții... a pierit! (Unde-am să găsesc-n iarna-mi trăire altul?!) Pe muntele-i urcuș de două zile, îndepărtat-n căutare, încheituriile-i refuză orice comandă de mișcare. Răpus de rafale înghețate, saliva-i este sloi, (Doamne,... o dată de-aș mai atinge lăbuțele-i moi...) Puiuțul oprindu-și joaca, boticul între labe-ș puse, -Joacă iubita mamii\', atâtea jucării și surprize\'aduse!