Poezii

și acuma submit că doar mintea-mi mai adoarme în cremenele alb al nopții delasate în tacerea ``nespusei``, atunci parcă privesc ușor cum viața îmi cere să-i scurtez suferințele

muguri de speranță mi-au înflorit răbdarea într-un anotimp când sufletul își pictează esența.

ne-am făcut timp să mai simțim [parte din noi] căldura dogoritoare a inimii, însă... mai rămâne să protejăm sinceritatea cu care-am născut