Poezie

Obscuritate

1 min lectură·13 iulie 2007

Mediu

Orbecaim prin intuneric in cautare de iubire,

Ca printr-un labirint gigantic, cu ziduri ce nu stau in loc,

Si-atunci cand o-ntalnim in treacat, nemilostiva amagire,

O confundam, n-o recunoastem, si nici nu ne oprim deloc.

Prin bezna deasa, adevarul, cel nepierdut, il cautam,

Nu pentru c-am avea nevoie, ci fiindc-asa suntem facuti,

Dar adevarul e alaturi, si n-avem sanse sa-l aflam

Atata timp cat nu-i el, ci noi, aceia care sunt pierduti.

Crepusculul ne inconjoara cand la vedere vrem sa fim,

Iara cand vrem sa ne ascundem, ne furisam chiar in lumina.

Si tot asa uram persoana ce-ar trebui sa o iubim

Iar apa cea mai namoloasa, ne pare-adesea cristalina.

Prin noxe dense privim viata, un inteles sa-i deslusim,

Dar rostul ei ne va ramane mister de nedescoperit.

Legati la ochi cu ceturi groase, de reusit nu reusim,

Iar in final, supus naturii, timpul se scurge, si-am murit.

001.618

Bucur Emanuel. “Obscuritate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bucur-emanuel-0024212/poezie/1735940/obscuritate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.