Poezie
Noaptea si Moartea
1 min lectură·
Mediu
A noptii intuneric
Se lasa peste mine,
Caci noaptea-i mare, eu sunt mic...
Si mi te-a luat pe tine.
Blestemata! noapte amara,
Blestemata fi in veci,
C-ai venit de ieri, de aseara,
Mi-ai luat frumoasa si-acum pleci!
Timpul trece fara stire
Eu ma ascund mai mult in mine,
Trec ani si zile, si rau imi pare
Si vad ca nu pot fara tine.
Imi pare rau dar n-am ce face
Astept ca preotul la cap sa-mi stea,
Astept sa vad cum noaptea zace
C-o sa ramana fara o stea...
Clipa se aproprie si in noapte apara,
Clipa asta-i moartea si in fata-mi sare.
Neindreptatit vei fi si-ai fost
Insa eu nu am ce face,
Tu nu mai ai nici un rost
Si-n inima simt patru ace.
Simt cum respir tot mai greu,
Plamanii-n sange mi se ineaca.
Ma gadesc la al nostru zeu,
Iar moartea se intoarce si pleaca.
Blestemata! clipa amara,
Blestemata fi in veci.
C-ai venit in seara de vara.
Mi-ai luat viata, si acum pleci?
Am ramas doar eu, blestemata noapte
Si zeci de amintiri ce prin cap imi trec,
Ma las incet, pe spate,
Ma gandesc la ea si plec.
00871
0