Poezii

Este așa de bine să te trezești dimineața Să respiri aerul proaspăt Să simți cum vântul bate Cum foșnetul frunzelor Urechea-ți străbate. Este mai mult decât bine Este sublim pănă la

Cine sunt eu ? Sunt cel care visează. Sunt un semn de întrebare Sau un zeu aflat în derivă. Cine sunt eu să cuget, Să-mi condamn propria esență, Sa uit carnea din mine, Ca sa mă inalț spre

Speranta Este trist, atat de trist sa simti cum timpul trece Sa nu lasi in urma nici- o dara, nici macar o urma de praf vazuta in lumina. Este jalnic, dureros pana la lacrimi, Sa simti

Un suflet ratacind prin Univers Visand la lumea cea vazuta Alerg necontenit catre un trup Sa vad, sa simt, sa pot sa plang Universul este atat de trist Fara lumina, fara zgomot O bezna si

O stea, un destin. Un om, un copac. O floare, un vis. Toate la un loc un Univers O alta stea, un alt destin. Alt om, alt copac. Alta floare, un alt vis Toate la un loc, Un alt

Sentimente culese in goana nebuna Stele licarind pe cer Povesti spuse la gura sobei Saruturi furate fara numar Ma fac sa cred in viata nebuna Este asa de frumos Sa iubesti, sa crezi In cel

Frumos, urat, inalt sau scund Sarac, bogat Plin de simtiri sau nu Poti sa alegi sa fi ce vrei Sa fi un idol, un inger Sau un diavol Este totuna Tu muritor la mijloc din carne dar cu

Destin O stea, un destin. Un om, un copac. O floare, un vis. Toate la un loc un Univers O alta stea, un alt destin. Alt om, alt copac. Alta floare, un alt vis Toate la un loc, Un

Este atat de frumos Sa uitam fiara din noi Sa iubim ca si un copil Iubirea nevinovata Sa fim noi... Copii din strafundul sufletului Ploaia de vara, clipocind frumos Ce cade linistit peste

Viata Lacrimi iti curg siroaie Se imbina cu tainice ganduri. Filme ale vietii iti taie rasuflarea. Plangi, suspini, iti curge si nasul. Rasufli adanc, ce usurare. Mai prinzi din

Frumoase clipe am petrecut cu drag mi-a duc aminte eram copil si ma jucam sub cerul plin de stele Am copilarit frumos cu multi copii prin preajma ce chiote nasteau din noi surusuri ma

Imi plang ochii iubito de tot ceea ce vad de lasitatea pura ce dainuie in sufletul tau rece, ca o stana de piatra, invulnerabila, in fata sentimentelor mele ce imbratiseaza Timpul ,

Iubesc viața, Și florile cu miros îmbietor Iubesc zumzetul și gălagia Ce toate mă înconjor. Iubesc lumina Și umbra ce dă culoare Iubesc clipa Ce imi dă savoare Iubesc

Măreția marilor fapte renasc în miez de noapte când somnul dulce, lacom te îmbie și te duce spre casa visurilor taine Te crezi un rege mare, ca și un machedon te vrei chiar

Nascut in zi de primavara, Ma vad prin ochi de ghiocei Plapand, firav dar cu un gust de viata lung. Deschid incet si infiorat o pleoapa doar, Ma uit spre cer si plang De viforul ce bate

Șoapte de mii de ani, ce zbor prin Univers Trecut-au Doamne ca o clipă, Mi-e frică să privesc și să ascult, trecutul în oglindă. Mă uit și văd, o tinerețe furibundă, cu patime și bucurii ce

Mor frunzele si clipele mai timpurii, ale batranei veri. Zbor spre pamant, stiuletii de porumb muscati de lacoma combina. Isi rade-n barba taranul tolanit la umbra. Se scalda-n colb putinele

Aș vrea să beau un pahar din sufletul tău, apoi să mă îmbăt cu iubire. Să adorm și să visez o plimbare în doi, pe sub coloanele de tei. Să ne oprim și să ascultăm, cântarea

Chitaie soarecii prin magazii de foame. Umbla pisicile in degete pe hornuri. Ciripesc, feriti de unghere pitigoii. Iar cainii, latra a pustiu in noapte Buha isi zbarle in ciuda pielea. Tu, te

Hiene cu ochi insangerati, satule de atata carne cruda, duhnesc ,cale de-o posta, de foamea lor nebuna. Mirosul putred si urat al izului din burta, se serpuie spre orizont, acoperind si

Cârpesc din nou velința vieții, mantaua ce ca un nimb mă inconjoară, suspin și lăcrimez, udând cu stropi sărați, clepsidra ce tinde să golească.