Poezie
NASTEREA VENEREI
1 min lectură·
Mediu
Arata-ti sufletul dezgolit
Dezbraca-l de haina grea a indoielii,
Fa-l sa se nasca din nou, pur, imaculat
Si daruieste-l sufletului meu insetat
De placere, agonie, extaz.
Si fie ca ale noastre suflete naïve
Cautand fericirea sa-si contopeasca trupurile,
Buzele sorbindu-si, ochii mangaindu-si,
Pielea sarutandu-si,
Spre navalnicul orgasm al implinirii.
Lasa-le sa se imbrace fiecare cu celelalt
Sa-si fie adapost pentru frig, toropeala,
Pentru batranete, pentru moarte, pentru viata.
Sa ne lasam sufletele sa se iubeasca
Asa cum trupurile noastre animalice nu stiu
Asa cum mintile noastre perverse nu iarta,
Si poate vom avea speranta ca-ntr-o buna zi
Vom invata sa traim, iubind
001695
0