Poezie
Timpul si Omul
Din \"Taramul meu launtric...\"
1 min lectură·
Mediu
Timpul trece continuu, nepăsător,
Dușman cu sânge rece,
Degrabă vrea să mor.
Rănile nu vindecă,
Doar le îmbracă-n colb
Și, când accepți sfârșitul,
Iluzia-i de dor.
Timpul, acest nisip,
Ce-nghite trecătorul,
E un soldat, în ceas închis
Ce-și contemplează zborul.
În trup, ca într-un ceas închiși,
Soldați suntem și noi,
Nu-ntâmplător, pe sol omiși,
Trăind în ritm uman : bine ori rău.
În rugăciune, pe cer , fiecare,
Își vede visul spre care vrea să zboare,
Scriind astfel istoria, trecutul,
Pe coala nopții, unde-i și începutul.
001.969
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Botezatu Irina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Botezatu Irina. “Timpul si Omul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/botezatu-irina/poezie/159421/timpul-si-omulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.