Poezie

Gânduri…

1 min lectură·23 aprilie 2009

Mediu

Nu am, moarte, cu tine nimic.

Viața mi-am trăit-o

De când am fost mică

Lumea am iubit-o.

Chiar dacă nu toti m-au agreeat,

Unii m-au admirat.

De ce?… nu știu.

Dar știu că au avut un motiv

Singură am rămas

Părăsită, fără nici un glas.

Trebuia să ma descurc,

Să mă ridic și să pășesc pe drumul vieții.

Oamenii sunt ca o grădină

Unii sunt ca firele de iarbă,

Dar printer ei mai răsar

Flori minunate, dar și buruieni.

Unii mă consider o floare,

Alții o buruiană

Dar eu sunt mulțumită

Că mă consider un fir de iarbă mai mare.

Dragostea adevărată n-am găsit-o încă.

Deci te-aș ruga moarte să mă lași să o găsesc.

Ca să-l rog pe cel ales

Cănd o să mă pună în groapa adâncă

Și-n aceeași limbă toată lumea va plânge

Dupa mine, un fir de iarbă acum veștejit

Te rog, jumătatea mea

Să nu mă uiți.

Moartea este trecerea către liniște

Viața e mult prea zgomotoasă și agitată

Doar că după ce ești mort

Și ești un fir de iarba, puțini își vor aminti de tine.

001.598

Borcovici Andrada. “Gânduri….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/borcovici-andrada/poezie/1833295/ganduri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.