abis
în adâncimi de vis te simt te văd te pierd într-un abis. să te opresc nu pot te prăbușești pe stânci și-i prea târziu să pot opri căderea în abis în adâncimi de vis.
Regăsire
Te-am regăsit aceeași strălucind în noapte pe firmamentul vieții mele, te obturase timpul pentru un timp. Te-am regăsit aceeași candidă și senină învăluită în mister și totuși în
eu te-am aflat
eu te-am aflat dar ce folos? tu nu mă vei afla nicicând. eu nu exist am dispărut de mult din universul tău nu sunt și nu am cum să fiu nimic mai mult decât, atât.
mormânt al iubirii
nopți în șir cu fruntea îngândurată, cu inima rănită și sufletul amar, priveam acest ciudat mormânt. veneam și ascultam tăcut șuvoiul greu de gânduri. sădind câte o floare pe mormânt din
nimic
nimic nu-mi mai doresc dar cât aș vrea o, timp pierdut vai cât aș vrea din nou să mă găsesc la început...