Poezie
Epocalul
1 min lectură·
Mediu
Tace,si iar tace,iace timpul.
Copaci s-au mai pustiit shi bate vintul.
Iar el tot tace,dus de val de agonie
Caci timpul,el e singur,iar clipele-o mie.
Se varsa drumul plin de pietre spre sfarshit.
El merge aspru,docil si repezit.
In urma lasa case,biserici si copii,
Care-l intreaba \'\'dece nu mai revii?\'\'
Privirea lui ostila si aplecata jos
Nu se intoarce-n urma ca nu e prea frumos
Si merge cu pasi mari spre altele epoci.
-Asteapta,ca sunt tanar,nu vreau sa ma sufoci!
-Te rog, mai stai in tihna,citeshte vre-o revista!
-Iar eu ,din adevar voi trece tot pe lista .
-Voi naste shi copii, voi face o fantana...
-sh-apoi, ca intrecut , sa ma apuci de mana.
012.916
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Boltetescu Rodica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Boltetescu Rodica. “Epocalul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/boltetescu-rodica/poezie/13903684/epocalulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
te rog să-ți completezi nume/prenume
să folosești diacritice
spațiu se lasă numai (și numai) după semnele de punctuație
mulțumesc