Începutul
Începutul a fost Declic nervos În noapte de iarnă Sub lumina de bec cu gaz În orașul care nu poate sa doarmă De frig Și teamă Și dorință Eu scriu din frica De a nu pierde Fărâme de
Noapte de iarnă
Baladă rock ce curge în zadar Lumini evadate din felinare murdare Ce dispar, bizar, Înainte de a atinge asfaltul înghețat Noapte de iarnă Ce se scurge încet, Mult prea încet Pentru a putea
Începutul
Începutul a fost Declic nervos În noapte de iarnă Sub lumina de bec cu gaz În orașul care nu poate sa doarmă De frig Și teamă Și dorință Eu scriu din frica De a nu pierde Fărâme de
Intrebare retorica
De ce vrei să crești, copacule? Fiecare zi, Fiecare centimetru, Fiecare frunză De pe fiecare creangă Este doar o treaptă din scara de duce Acolo unde Nu va mai fi loc de crescut Nici o
Prizonier
Eu nu observ nimic Din lumina ce alunecă pe suprafață lumii Eu prefer să văd doar Lumina ce vine din mine și doare ascuțit și adânc când se întoarce lamă subțire, perfidă și rea izgonită de
Gânduri
Gânduri ce vin și pleacă Păsări călătorind cu disperare Spre locuri care nu există Decât uneori Când se izbesc cu aripi de idei.
