Poezie

Testament

1 min lectură·11 iunie 2006

Mediu

Pășești agale pe al meu mormânt,

sfărâmându-mi inima în bucăți de lut...

Mă chemi la tine în fiecare noapte,

mă amăgești cu invizibile șoapte...

Valuri de întuneric se prefac în apă,

umbre de foc apar ca prin ceață...

și mă cheamă în fiecare noapte,

mă amăgesc cu invizibile șoapte...

Mă pierd printre ele-n amar vis,

plutesc și știu că sunt învins...

Și-nchid ochii acum la sfârșit de noapte,

lăsându-mă pe aripile invizibilelor șoapte.

Și cu un zâmbet acum când soarele răsare,

prins între atâtea îndoielnice șoapte amare,

mă las purtat în zbor către următorul pământ,

mă adâncesc în noroiul din inima mea de lut...

001.433

Bogdan Ivanov. “Testament.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-ivanov/poezie/187705/testament

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.