Poezii

Am sa m-afund intr-al uitarii fum Si-am sa ma pierd pe-alei de cimitir, Tu, poate-ai sa gasesti odata, pe un drum Iubirea mea...si-o s-o pastrezi pe post de suvenir...

Te tin acum in brate si te adorm cu soapte Si-as vrea sa fiu cu tine acum si pururea, Iar de va fi sa fie cerul senin la noapte Iubito, eu umbra ti-o rapesc si o s-o schimb cu-a mea.

Am sa te-ascund intr-ale mele soapte, Din dulcea ta privire am sa cladesc castele Si-nconjurat de ingeri in miez de casta noapte Cu umbra genelor o sa-ti sarut suvitele rebele.

Si de ma veti vedea chiar maine Pe ale viselor carari, Sa ma primiti cu sare si cu paine Desi ma-ntorc din ale sufletului negre departari...

De ti se pare lumea ca-i cruda si haina Si-n jurul tau e vid, desi e strada plina, Nu iti pleca privirea, in ochi sa ii privesti Si inima n-o inchide, si-ncearca sa zambesti... Cand ziua se

Iubesc natura in crunta ei splendoare, In zbor de libelule e vis si e culoare O floare ce rasare, o clipa de eternitate-n soare, Iubesc si oamenii... dar uneori ma doare...

Sa fiu deasupra fericirii mele Sa o inspir atunci cand ea expira Si sa transform al meu destin de fum si de satira In curcubeu de flori si de culori rebele.

Si daca fericirea mea e oarba Si-atunci ma cauta-n zadar? Ramane doar ca viata mea sa soarba Din cupa plina de cotidian amar...

Mi-am desenat fericirea pe aripi moi de fluturi Sa scap de-a ei povara, prea buna si prea grea, Nepasator va-mpart prea palide saruturi Si te astept pe tine ca sa-ti donez iubirea mea...

Am sa m-ascund in poala fericirii tale Si am sa privesc mirat la ale vietii daruri, Iar printre siruri de imbratisari carnale O sa iti spun povesti cu zane si centauri.

Ma uit peste nori si ma chem Ma cuget in noapte, blestem Si cer de la ploaia ce iata ca vine Sa-mi dea, Inger alb, un semn de la tine... Ma nasc si ma mor de soare si nori Masor devenirea in

Iubesc! Iubesc fiinta ta. Iubesc umbra fiintei tale. Iubesc umbra umbrei fiintei tale. Si Cred ca si pe tine Te iubesc!

Era pentru mine esenta de-a fi, Aroma de tei a orelor-secunde Pe umeri de zi si pe aripi de stele plapande, O viata-mi parea prea scurta ca s-o pot iubi.

Sunt un umil cautator, Pe calea serpuita a vietii, De suflete, ratacitor In asteptarea diminetii. In noaptea grea ce-amanta imi este Stingher pasesc in urma ta, Pe umeri port dureri

Si de-o sa vina noaptea prea devreme Si luna m-o surprinde cu-a ei umbra Iti voi lasa in dar, eu, viata mea, cam sumbra, Alaturi de iubirea mea... si de catrene.

Si a venit iar noaptea. O noua fila in cartea de istorie a singuratatii. Oare ce e mai deplorabil? Singuratatea in doi? Simpla singuratate? Sau a mea singuratate absoluta? A venit iar

Un vis inocent cu chip de iubire O floare, o clipa, o dulce uimire, Un munte, o mare, o albastra stea, O viata cu mine, eu, tie, ti-as da...

Si daca tot va fi sa mor Si sa pasesc in nefiinta, As vrea, dintr-o farama de credinta, Sa ma renasc pom roditor. Sa ma ascund in fericire as vrea Si sa arunc tacerile in mare, Un inger,

Si pasesc printre lacrimi Si pasesc prin lumina Si pasesc printre oameni Si pasesc, la tine in inima. Si alerg catre tine Si alerg dupa vise Si alerg si mi-e bine Si alerg, dupa reguli

Si daca Ti-as spune eu ca soarele apune-n mare, Ca fara tine clipa-i departare, Ca ora se ascunde in minute, Ti-as spune eu... si tu mi-ai spune: \"du-te!\"... Si daca Ti-as arata eu luna cum