Poezii

acum ai doi cu pana în cerneală neagră zi-le multipli de geană ca să nu mă supăr tare păpușe numai noi doi și cu celălalt am rămas vii restul cenușe la coadă la buzi la trei civilizați nu zic

BGBogdan Al. Geana

0

0

primăvara își dezlegase panselele care urlau la lună-n pastel cu geamuri larg deschise eu îți ascultam pulsul la mână iar tu ascultai numai de brel pervers împăiat mirosind a bomboane rătăcit

BGBogdan Al. Geana

0

0

într-un univers mai paralel ca niciodată tu veneai ieri nesecondată și îmi mărturiseai părăsirea nu te mira că mă vezi cu flori în pragul ultimei tale amintiri de libertate când vei

BGBogdan Al. Geana

0

0

ăla ești tu ăsta sunt eu dar nu ne pupăm enciclopediile miros a gudron iar noi ne pasăm handicapul de la unul la altul ca ardeiul iute la ciorba de burtă până rămânem cu poleiala între

BGBogdan Al. Geana

0

1

multă vreme am crezut că trupul tău e o pagodă. neaveniții alunecă nopțile pe olane și cu oasele zdrobite, îți cer în zori, urlând, mila. și tu le-o oferi. în realitate trupul tău nu e decât

BGBogdan Al. Geana

0

0

de cel puțin 2011 ani soarele continuă să ardă, trei decenii și ceva de când aștept legea 10 a domeniului public să îmi înapoieze parcurile. cel mai mult mă frustrează înstrăinarea lor,

BGBogdan Al. Geana

0

0