prietenie uitata

te-am tinut in palma, te-am luat sub aripa mea si ti-am spus ca totul va fi bine... si chiar a fost... te-am ajutat cat am putut iar tu, desi ai inceput sa ai tot ce-ai avut candva, toate lucrurile dupa care ai tanjit atata timp, ti-ai batut joc... nu merit sa ma-njunghii pe la spate cand n-am facut altceva decat sa-ti ofer pe tava un suflet ce deja incepuse sa se roteasca dupa tine incontinuu... imi pare rau; imi pare rau ca am crezut ca suntem prieteni, ca suntem sinceri, ca suntem oameni printre oameni... un singur lucru-ti mai spun: desi sunt un nenorocit, astept ziua-n care vei ramane chel, lipind zadarnic, fir cu fir, o idila uitata...