Fără titlu

Uneori vad lumea mai departe decat ar trebui si nici chiar eu nu imi mai sunt aproape. Stau in scaunul meu din varful lumii si imi pare ca privesc viata din spatele unei vitrine , ca nimeni nu ma vede. Lumea sa invarte fara sa stie ca eu o privesc, vorbele mor in urechi fara sa stie ca eu le aud, sufletele zboara prin trupuri fara sa stie ca eu le simt.Imi place , simt o voluptate calda cand imi dau seama de lipsa mea din univers, zambesc enrom ori de cate ori ma conving ca sunt in siguranta in spatele geamului meu fumuriu si din toti acesti oameni grabiti sa-si gaseasca linistea , nimeni nu ma vede. Si Doamne cum imi bate inima , cum ma dor ochii , cum imi cresc radacinile spaimelor din mine cand nu mai sunt doar un spectator , cand ceilalti imi vad trupul , cand gememtele mele managaie urechile lor cleioase... Mor din ce in ce mai mult azi. Mor mai mult cu fiecare privire care ma vede doar pe mine, cu fiecare atingere care ma mangaie... Mor cu fiecare voi care ma stie.