Poezie
Iubire de toamna
1 min lectură·
Mediu
Covor de bruma peste suflet,
Te-asterni usor pe-al meu zambet,
Si cu soapte-mi spui incet:
Sunt aici si te astept.
Cu bratele tremurand,
Iubiri-n soapte purtate de vant,
Le-imprastie ploile,le-aduna zorile,
Le mangaie clipele.
Ai fost mereu aici iubire,
Si ne iubeam in nestire,
In fosnetul frunzelor,
In sclipirea zorilor.
Asteptand un semn divin,
Iubirea s-o implinim,
Sa stam sub cer senin,
Si-n veci sa ne iubim.
Culoarea toamnei argintie,
Se-asterne cu mandrie,
Si pare ca o magie,
Cu farmec,o invie.
Ploaia ne invaluie,
Iubirea se destainuie,
Si frigul se aseaza,
Iar pe noi ne intristeaza.
Si la sfarsit,
De-ar fi s-avem lacrimi pe fata,
Vom sti mereu in infint,
Ca ne-om iubi si-n alta viata.
Insa toamna a plecat,
Iubirea s-a destramat.
Ramai cu bine suflet viu,
Al meu de-acum e pustiu.
00888
0