Poezii

Toti sunt pusi ca niste stalpi sa sprijine cerul Totodata orbi de stralucirea soarelui Dar mint ca vad in sufletul tau Doar mint ca sa-i vada si cerul Si uita care le este menirea, de ce? Nici

Pot eu sa-ntorc timpul? Sunt gata sa trec din nou prin durere Mergand nicaieri... Simt din nou miscarea cutremuratoare Privind inapoi... tot ce-am facut e in zadar Si retraiesc incitanta

Da-mi un cutit sa-ti tai cuvintele de pe buzele tale de vipera Da-mi un foc sa spulber semintele care sporesc in sufletul tau menindu-te o fiara Renunta inainte de noapte Este uimitoarea mea