Poezie
Copacul meu
Copacul
1 min lectură·
Mediu
Copacul meu
Cu brațe răstignite
Și îmbrățișări de vânt,
Așa privea copacul,
Ce avea iubire-n gând.
Iar ramurile sale,
Precum o trenă lungă,
Ating, sfioase cerul,
Se tem, să nu-l străpungă.
Și împrejuru-i pare,
Că, totul îl cunoaște,
Chiar frunza, veștejită,
Din parf îl recunoște.
Așa privea copacul,
În zarea, de culoare.
Iar eu străngeam, povestea-i,
În zbor, spre fiecare.
Bledea Andrei Adrian
00660
0