Poezie

Te caut, mă găsești?

1 min lectură·18 septembrie 2013

Mediu

Obrajii-mi erau plini

de foc, de roș subilim

prea calzi pentru-ale tale mâini

ce caută străini

și ochii nu mi i-ai văzut decât la început

ce faci și tu, ce fac și eu

cu-aceste răni din trup?

dar oare nu-i deajuns

acel prea mic răspuns?

și uite că nu l-ai uitat

acest obraz de roș pătat

oare dacă nu te căutam,

mă cautai?

Dar unde să privesc

în tine să citesc

romane de iubire

și alta, o dubire?

oare am greșit

că spre tine am călătorit?

ce multe întrebări

rămase peste mări...

N-aș vrea ca să te uit

Așa dispari, subit.

Și uite că te-am căutat

tu mi-ai răspuns.

Însă, întrebarile...

întrebările-au rămas, apus.

Și unde să-ți mai spun ce-a fost și ce nu e?

Când e-o lume plină de zări,

de multe căutări.

Tu stai acolo după ele, mă privești prin ele.

Mă găsești dacă nu te caut?

Mă vei găsi, în sunet de flaut.

00967

Blanariu Raluca Elena. “Te caut, mă găsești?.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/blanariu-raluca-elena/poezie/14035813/te-caut-ma-gasesti

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.