Înainte, tot înainte.....

da...întrebarea veșnică te voi întâlni vreodată? deja inima mă doare oare o să mai am ce să-ți dăruiesc cand o să te mai întâlnesc? nu...nu prea cred cicatricile mele mă dor când vremea grea vine mă doare una chiar acum înșelată,trădată,mințită am fost. iubită? nu știu, cel puțin nu de el acum îl vad fericit merită el mai mult? după ce a suferit el??? dar eu? de mine îți mai amintești vreodată? să-mi dai și mie măcar o coajă de fapt nu mai vreau resturi vreau un întreg. este greu să-i ajuți pe alții să fii bun la anume ceva când tu nu ai parte de ea? este de fapt o ironie,așa-i? mă bufnește râsul dar nu-i de râs când sufletul îmi plânge CURAJ,CURAJ!!! dar de unde? încrederea îmi este în lavă s-a topit pentru totdeauna acum cu ce să o înlocuiesc? CAM NEFERICIT acest biet poet...............