Poezie
Război și pace
1 min lectură·
Mediu
Război și pace
Tăcerea mă ascultă, îngenunchează toată
În fața unui daimon rămas fara speranță,
E liber, pierdut între tărâmuri,
Pribeag, ascultă noaptea, iar cade peste veacuri.
Se-aude un cuvânt, ecou al nemuririi,
E sufletul pierdut, stăpan peste tăcere
Rămas străjer al sorții adoarme în neant,
Acum e pace iar, mormântul e tăcut...
Strigați! Strigați!
Sculați-va voi din flori de neștiință,
Copil nebun sau animal de pradă
Ești spasma vie a unei lumi lovite
De timpul nemilos.
002.107
0