Poezii

Tu nu ai curajul Sa vezi de umbra ta Sa vezi dincolo de ea Tu nu ai curajul Sa vezi de umbra ta, sa vezi dincolo de ea Chiar de ai avea curajul sa vezi de umbra ta Ai vedea camuflajul,

în matca focului se așterne tăcerea și chinurile spirituale sunt asbsente un drum întors ce duce la ieșirea din infernul abis al lucrurilor demente. gustul dulce din gura ta este

Mă simt atât de străină, Nu-mi pot arăta adevărata față. Cum se poate așa ceva? Nu e nimeni ca mine? Ei mă lasă cu mult în urma, Trebuie că sunt orbi. Nimeni nu poate vedea, Este ca și cum

Whiskey, rom, liquior de ciocolată, Zadarnic încerc să scap de viitor. Zăpușeala-i tot mai mare; o Soare Zdrobitor, ascultă-mă și dă-mi o rază! Zigzag am mers mai mult de-o viață, Zvon se dă că

Vederea-i largă spre trecutul verii, Vasul se umple cu deznădejde, înc-o Vorbă de la indianul Suflet Pur, Vulpea îmi arată o cale necurată, Vexată însă sunt de-această soartă, Vrăjitorul pune o

Ucigătoare este lovitura de pe Lună, dar Uitarea-i scumpă și ținta nu-i ceva bun. Undeva, dincolo de luncă, între stănci, Ucenicii universului s-adună pentru poem, Uraganul se apropie cu viteza

Timpul – mic nenorocit în toată povestea asta. Tehnologia – o altă făcătură a lumii moderne. Teatrul a dispărut, deși purtăm mai multe măști, Textul se reduce la mizerii superficiale, Totu-i