Viata...

Viata..o profunzime a umanului, prefacută În lumina ce acoperă uluitor imprejurimea teluricului tesut din cosmos si Infinit... Viata darul supremului si bucata din cristalul dorintelor inca nenascute si a viselor oglindite sub pleaope ce n au atins inca puritatea primei zile senine, viata aceasta este un intreg mister ce mii de ani a stat in inima si mintea fiecarei fiinte trecatoare... Viata e darul in fata caruia ma inclin si nu pot rasplati cu mai mult decat ce mi a oferit, pentru ca tot rezida si subzista din ea. Viata, mica mea ofranda, ca o petala de floare, adesea mirabuloasa, firava si suava ca o petala in vant se rasfrange asupra necunoscutului, pasind timid prin mugurii unei sfieli juvenile. Viata mea e nestematul pe care vi l daruiesc si doresc sa l evaluez impreuna cu voi.. pe curand, Aceeasi,prin viata