semn bun*Siman Tov

la prima ploaie de toamnă tot încerc să-mi imaginez de ce oglinda e pătată cu rahat de muște de ce mai scriu când toți își fac nevoile pe visele altora!? semințe de dovleac asudat.chiromanția profeției că nisipul mă va acoperi și pe mine! las lacrimile să transforme lutul în iubire! tot încerc să-mi caut prietenul mort prin jurul nevăzut al cuvintelor. niciodată nu m-a atins! la 80 de ani avea mintea brici, romancier, pamfletar rumegând inadvertențele pestrițe din limbajul colhozului nostru. niciodată nu mi-a minimalizat munca, mentorul deznădejdei, îi spuneam. (nu e un capriciu, e în mine, mă scriu uneori ca să fiu) tot mai încerc să înțeleg firul roșu al cuvintelor risipite pe listele virtuale, pesimiste retrageri, e mai bine! simt \"ain ra\" !(ochiul rău) \"hamsa\" mă apără. vai de cei ascunși printre rânduri, sărutul lor pervers!! ștergerea amprentelor mele va dura la prima ploaie de toamnă închide-ți umbrela... picăturile-ți vor renaște concertul nostru, atingerea. sâmburii de rodii vor înflori. ca și cum bastardul se va naște! voi fi fata cu cercel de perlă a lui VERMEER! (C) 3o.08.06