Poezie

Cântec de jale

dincolo de alte Lumi

1 min lectură·29 august 2008

Mediu

Pe stânci stau eu singur;

Când focul arde roșu

Turnul este înalt, munți înunecați;

Toate vietățile acum sunt moarte.

Soarele poate străluci în apusene ținuturi,

Unde floarea și copacul în Primăvară

se deschide, înflorește;

Și vesele cinteze cântă în valea clară

Dar aici stau singur și cuget

despre zile când iarba era verde

pământul maroniu, cănd eram tânăr:

Ele ar mai putea exista.

Dar sunt făcute trecut, pentru totdeauna pierdute,

iar aici Umbrele zac

adâncite în inima ostenită,

Speranța și Lumina zilei pier.

Dar încă stau și mă gândesc la tine;

Te văd în depărtare

Umblând drumuri

Într-o zi strălucitoare cu vânt.

Era frumoasă atunci cănd puteam fugi

să-ți răspund chemării tale,

să-ți aud glasul sau să-ți ating mâna;

Dar acum noapte v-a cădea.

Dincolo de Lume încă stau,

Fără să știu unde ești!

O Stăpâne dragă, ai să-mi auzi tu oare

Vocea înainte să murim?

Fiindcă au pierit toți, pentru totdeauna pierduți,

Înmormântat aici stau

adânc sub umbre căzând

Unde Speranța și Lumina zilei pier.

O Stăpâne, ai să-mi auzi tu vocea mea

Și să-mi raspunzi înainte să murim cu toții?

(Original de J.R.R. Tolkien din volumul 9 din Istoria Pământului de Mijloc)

003.785

Beyond Birthday. “Cântec de jale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/beyond-birthday/poezie/1799359/cantec-de-jale

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.