Sunet de duminici
Când a venit în grabă Un stol de vorbe goale Pierdute de-asfințit Bătea spre înserare Și valurile mării Sub lună se-ntindeau. Tu te-mbatai cu vise Dar stelele dureau.. Și eu, spre zarea
Vis în descompunere
Numai mie mi-e teamă, iubito Și vreau cât mai iute să pier Din visul ce-antrenează căderea Frânturii mele cer Sub care trait-am cu tine Ce mi-a fost pe lume mai sfânt... Azi simt că
Recâștigarea adolescenței
Petala asta ce-o port în loc de pleoapă A început să nu mai șchioapete, Dar latră... Aripile crescute-n loc de gene Au renăscut, Dar flutură alene... Chiar și cuvintele de altă dată, Sub
Pi curând
Aș putea oare să învăț Să trăiesc fără iubire? M-am întrebat… Și ploaia curgea printre noi: O pereche de oameni Care pur accidental Locuiam sub aceeași Umbrelă… Mi se făcuse deja dor De
