Să mi te-aduc aminte...
Să mi te-aduc aminte, Când peste ani suna-vor goale, Șoapte, cuvinte, jurăminte, Și te-am pierdut pe veci din cale? Să mi te-aduc aminte Când lacrimi surde o să cadă? Tu-aici nu ești să le
Suflet
Tu – rază de soare, flacără vie, Rămâi și lumină-mi și suflet și dor, Și oprește și lacrimă, și gând călător Că toate îți strigă numele ție... Tu – suflet ce cântă în armonie
Infinit
Mai rămâi o secundă, mai rămâi un minut Ca să pot din inima să-ți mai fur un sărut Să-ți mângâi pleoapele, și apoi poți să pleci Dar tu știi că lași în urmă zeci de urme reci.. O să zbor pân’
Bunătate
Lumina ochilor mei e o singură scânteie E ușa ce-n veci nu-și va gasi o cheie O bătaie de inimă ce poate să-mi dea Ceea ce o lume întreagă n-ar putea să-mi ia E un lucru ce-n secret îl
Înger pierdut
Ai presărat doar spini în calea mea Și-atât de greu îmi pare drumul Ce-n taină îl urma viața mea… Dar tu erai doar unul… Și-o dragoste de nedescris Sublima, pură, ca și-un vis Încet ,
Oprește-te, clipă!...
Crezi că ai putea să oprești timpul În loc pentru mine? Doar asa, să-mi vezi iar surâsul Ce străluce doar pentru tine. Să mă simt liberă ca marea; nisipul Să-mi ardă aripile-n zori. Să sorb
Te-am găsit
Credeam cândva că nu te voi găsi Niciodată... Ai răsărit într-o dimineață de rouă Când trandafirii abia se trezeau, Să-mi spui că n-o să mai plouă Deși gânduri și clipe dormeau... Vroiai
