Poezie
Si totusi exist
1 min lectură·
Mediu
Cândva a fost bine, era divin,
Acum sunt trist și rele tot vin,
Pe drumul greu al vieții, plin cu păcate,
Am trecut prin multe, le-am întâlnit pe toate.
Am mers prin ploaie, era ciudat,
Lacrimile și stropii din cer m-au udat
Și vântul ce prin mine sufla,
Asta pot spune c-a fost viața mea.
Iubirea ?! ...da, există și ea,
Se ascunde prin lumea asta egoistă și rea,
Dată la o parte, înlocuită de ură,
Trăim o viață prea crudă, prea dură.
Abătut, am ridicat fruntea spre cer,
Dumnezeu mi-a dat tăria și forța să sper,
Am zis: " Îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat ! "
Am început să plâng și-n ceață am intrat.
Nu vedeam nimic, eram confuz,
Dar destinu' nu vroiam să-l refuz,
Am știut că-i un semn de sus,
Probabil că mesajul tocmai mi-a ajuns.
Am înțeles că am o misiune,
O iau în serios, cu ea nu fac glume,
Că-s bucuros sau că sunt trist,
Mă bucur că totuși exist.
00843
0