Poezie
Un gand nebun
1 min lectură·
Mediu
Gandindu-ma mereu la ce va fi,
La tot ce-a fost mai mult sau mai putin,
La lucrurile bune culese dintre spini
Si tot ce ma apasa e un gand de-al meu mai fin.
Acesta-i doar un vis, nu poate fi real,
Caci lucrurile bune-s putine pe pamant,
E rautate-n lume si spunem ca-i banal
Si de mandria noastra, de asta am uitat.
Si gandul nu-mi da pace, de el nu pot scapa,
Sa lupt de unul singur, nu cred ca voi putea,
Ca sa incerc acum, eu as pieri pe loc,
Caci viata pentru ei, e un mizerabil joc.
Un joc prea incurcat pentru un om de rand,
Un level dificil pentru un om carunt,
Sarman si suferind sta omul necajit
Si judecand aiurea, e acel tampit partid.
Si gandul meu nebun ma duce-n departare,
Sa vad o alta lume aflata in miscare,
S-aud si sa-nteleg ideile traznite,
Acelor oameni duri, cu o subtire minte.
001.188
0