Poezie

Cafeaua si ploaia

Dimineti lenese

1 min lectură·28 ianuarie 2011

Mediu

Nu mai miroși frumos!

Îmi zise ea,

întorcându-și fundul

de care m-am îndrăgostit

în martie acum trei luni.

Și bei prea mult și nu te mai termini!

Fă-mi o cafea, zic și îmi aprind o țigară

cu ochii după jocul ca o vrajă al sânilor.

Pleacă de lângă mine și îmi ia căldura,

mă uit după ea și îmi place iar,

mă rog să nu se aplece,

ea habar n-are cât e de frumoasă,

se apleacă și eu mă gândesc că o vreau iar și iar...!

Nu știe să facă cafea,

nu mă interesează,

vreau doar să o privesc !!

Dintr-o dată viața mea lungă,

mi se pare prea scurtă!

O prind de gleznă, și o strâng tare,

se smucește, țipă și îmi spune

că asta nu e romanța promisă,

îi spun că o vreau fără zahăr, iar ea râde

și intră pe youtube

și pune iar chris cornell cu billie jean!

Se întoarce îndrăgostită,

plină de iubire cu ochi după pozne

și eu atunci o cuprind

și o las să plece acolo

unde norii au culori,

și ea râde și zice da,

eu rămân să plâng împreună

cu ploaia de afară,

despre jocul cu nori ovali

și stropi bezmetici.

002.776

bebe bocica. “Cafeaua si ploaia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bebe-bocica/poezie/13969430/cafeaua-si-ploaia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.