Prietena tuturor

Ella credea că este săracă Dar nu știa ce înseamnă foamea de dor Și mă judeca cu siguranța unui copil Ce te strânge de mâini când îl iei în brațe. Când am întâlnit-o prima dată, Iubea mereu! Atunci nu am știut să citesc dincolo de mine, Savuram gelos însă bogăția ei nesfârșită! Nu înțelegeam cum iubea Orice, oricum și oricând Fără odihnă, fără regrete niciodată. Toată lumea vorbea despre ea, Un dicționar întreg mi-se perinda în față! Aflasem despre ea mai multe Decât curiozitatea însăși. Și într-o marți ne-am iubit, Cum se iubesc copiii! Întâi grăbit și crud Ca bună dimineața! Apoi mi-am amintit Ce caldă e amiaza Și chiar m-am speriat De frica unui zvon! Ella era frumoasă, Mai blândă ca o șoaptă Și atunci fără s-o culeg, M-am răstignit pe vorbele-mi fără duh! Eu nu pot fi bogat fără sărăcia ei!