Poezie
Amurgul zorilor gri
2 min lectură·
Mediu
În amurgul zorilor gri,
te privesc chipuri ciudate —
mii și mii…
În amurgul zorilor roșii,
te privesc chipuri ciudate.
Sunt ei, păcătoșii.
Sângele e rece, pare că arde,
se zbate, trage — o fiară aparte.
Orașul e tăcut, parcă doarme;
toți suferă de multe păcate.
Apa sclipește, e tulbure…
Luna zburdă și, deodată, se înfurie.
Vezi pași mici pe cerul cu nori —
fără să vrei, te trec câțiva fiori.
Străzile sunt pline de flori,
toate vestesc moartea.
Ea culege și vânează,
nu doarme, stă mereu trează.
Priviți la geamuri:
nu toți s-au culcat.
Unii visează, alții beau,
unii cântă, alții stau.
Te uiți în depărtare —
câți demoni ascunde orașul ăsta, oare?
Demoni mari și mici…
Nu-i deosebești de oamenii de aici.
Demoni albi și negri —
Orice-ai face, te sperii.
Demoni roșii și verzi —
Trebuie să ai grijă în cine te încrezi.
Înfățișări umane,
fețe murdare,
ochii roșii, plini de ardoare.
Oameni bolnavi — pare o tumoare.
Te pierzi în mulțime.
Tu vrei să fii ca ei…
Și ei, ca tine.
Te urmăresc în noapte.
Se aud pe străzi doar șoapte —
te urmăresc în zadar.
Vor să-ți răpească sufletul iar…
Nu pare că ai scăpare.
Oricum, ești singur —
tot orașul doarme.
01533
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Beatrice Michaela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 207
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
Beatrice Michaela. “Amurgul zorilor gri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/beatrice-michaela/poezie/14190778/amurgul-zorilor-griComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Vă mulțumim pentru înțelegere!