Poezii

Fereste-ma de patimi, îngere al meu, veghind si netezindu-mi cale Pentru ca, pașind in viitor, sa nu mai calc in vechi greșale. Ma ia de scoală, de mă trezește și-n gânduri înfiripă Tot ce-i bun

Ninge, ninge… Ce frumos ninge! Ninge pe case Ninge in suflet Da, ninge Ninge marunt, Ninge, Ninge-ma mult, Ninge-mi pe aripi Pe culme s-ajung. Ninge-mi petale Din palme sa-mi

Dezleagă al meu biet cuvânt Dă-mi, Doamne, puterea să-l cânt! Slobozește-mi șoptirea, in valuri să curgă Dă, Doamne, puternic mănunchi să se strângă! Fie ca ochii minții scrisul să-mi

Din gradina Ta am cules o floare Un firicel abia mijit, Atat de insetat de soare! Cu grija am pus-o la fereastra I-am dat sa bea Si-ncet, incet, a inceput sa creasca, Di zi in zi tot mai

Dormi, dormi Aluneca incetisor In somn, usor. Si dormi plutind in vis Amagitor abis Plasmuind fantasme, O lume de basme. Mirific teren De inchipuiri desarte Ganduri adanc ascunse Ingropate

Seninatatea cerului as vrea sa-mi dai Baiet zglobiu cu chip balai Ce-n joaca soarele si l-a ascuns In pletele-i galbene si-al sau suras. Dar mult mai mult inca mi-ai dat! Cu mir neputinta

Eram copii, mai tii tu minte? Ce de rasete si flori Nebunii ce-aveau s-alinte Zile lungi si-ntregi de dor. Amintiri cu jocuri de copil cuminte Eram copii, mai tii tu oare aminte? Au devenit

De ce e greu? As vrea sa stiu mereu De ce este asa? Alta intrebare grea. Un alt de ce se naste iar firesc Ca de obicei, raspunsurile se codesc Si iar si iar o alta intrebare Se naste-n

Ai batut oare la poarta sufletului tau? Ai cautat si te-ai intrebat:”Unde este oare Dumnezeu?” Candva, era acolo. De ce nu e? Unde-a plecat? E dus demult, de tine a uitat? Acu’ de suflu-ti