Poezie

TU (IV)

macar ieri, de-aș fi știut...

1 min lectură·21 iunie 2006

Mediu

Ascult cum liniștit crește lumin

Și cum se spulberă speranța mea

Soarta mi-o face tot mai grea

Iubesc ca ești! N-am nici o vină

Ceva din ce nu spui mă dojenește

Ceva din ce nu faci,mă tot oprește

Ceva din ce ascunzi mă întristează

Ceva din cum m-alungi mă-ngrijorează

Ceva din ce zîmbești mă răsplătește

Rup din petale și mă-ntreb:

Nu mă iubește, mă iubeste?

Am stat cu fruntea-nfierbîntată

Lipit de geam

Lipit de ram

Lipit de soare

Lipit de pielea ta sfîșietoare

Am pus o picătură de balsam

Pe pielea ta

Pe umbra ta

Pe sînul tău

Pe drumul tău

Să îți alunge ce e rău

Am rupt din putrezite stele

Visele mele

Zilele mele

Căldură-ți dau

Iubirea mea.

Și-apoi am plîns.

012.558

Barbu Nicolae. “TU (IV).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/barbu-nicolae/poezie/189537/tu-iv

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

nu scrieți cuvinte întregi cu majuscule, cirtiți regulamentul