Gânduri nordice
Nordicule de ce îmi scrii mie gândurile tale sudice? În papirusul cernit al timpului, lăsând urme amărui ochilor, Îmi lași bilețel cu portocale presate, parfumate de mare De ce îți speli
Nocturn
Dacă m-ai fi lăsat, măcar pentru o vreme limitată să-mi sprijin chinul pe sufletul tău, poate azi, nu m-aș mai fi înnecat în gânduri spurcate. Și poate, aș fi fost a ta, așa cum,
Urmează-mă!
 Și mi-ai strigat: — Cazi! Mă avânt pe tărâm necunoscut de fericirea umană Ca un arheolog, în cavernele săpate de timp, în istorie. Ascult cum fereasta îmi bate în vânt...
Dincolo de sfârșit.
Dincolo de aparențe s-au sfârșit cărările pașilor grei. În degradare finalul tușului, îmi alterează dependența, În ploi, în picături mari de otrăvuri carnivore, Curg șiroaie prin șanțurile
