sărutul babei murdare

te sărut pe gura ta știrbă, baba mea murdară pe picioare și mă agăț de fusta zdrențuită să mă târăști copilă la icoane te sorb din ochi să îmi vorbești peltică prin vocea ta dogită ca un clopot te strâng în inimă cu ropot ploaia lacrimilor ce o torni îngenuncheată cum mâinile nici nu-ndrăznesc să ți le mângâi, atât de aspre și nevinovate mă adâncesc în ochii tăi – o, Doamne! unde stai Tu Raiul, le-ai pus și trepte, trec grădini de îngeri și însăși Maica îmbracată în brațe de lumină ne așteaptă