Poezie

Bunicul

din amintire

1 min lectură·2 octombrie 2010

Mediu

Mugur verde de salcâm,

Flori de mărăcine.

Am văzut un om bătrân,

Ce venea spre mine.

Avea spatele plecat

Și fruntea-ncrețită

Mâna, eu i-am sărutat

Și fața smerită.

-Bună ziua, moș blajin,

Unde mergi matale?

-Sufletul mie un pelin,

Ia cobor la vale.

Să-mi văd feciorașul drag,

Ce-a uitat de tata,

Mult l-am așteptat în prag,

Simt că viața-i gata.

-Dar eu sunt nepotul tău,

Hai la noi tăicuță,

Colo-n vale, peste râu

La-noastră căsuță.

Și să-ți vezi și nepoțica

Și să stai cu noi.

N-ar să-ți lipsească nimica,

N-ai să ai nevoi.

001.493

barboselu emil mihaita. “Bunicul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/barboselu-emil-mihaita/poezie/13955624/bunicul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.