Poezie
Giganticul
- frustrare -
1 min lectură·
Mediu
Giganticul
Pe cer te cobori , la oameni te uiti
Cu raze agale in nori te scufunzi .
Sorbit de-un cant , pe-uitate pamanturi
Si imi apui plecat pe ganduri .
Tu nu dormi , cum oamenii fac
Dar te-ntristezi cand prea multi iti tac ,
Apui si rasari esti vesel sorbit
De-un gand enigmatic , de-un vis aurit
De ce te-mparti cu Luna pe cer ?
De ce mi te bucuri cand stelele pier ?
De ce esti palid , copil muribund ,
Vulcan Nenceput , rosit neintrerupt ?
Ne stim de-un mileniu , de cand eram mic ,
Erai gigantic , eram pitic ;
Acum ... ne-am mai schimbat ...
Tu esti alt soare iar eu sunt barbat.
001.523
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Banica Marian Daniel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Banica Marian Daniel. “Giganticul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/banica-marian-daniel/poezie/91445/giganticulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.