Texte în proză

Zi toridă de august.Chiar de la primele ore nimic nu clipește, doar soarele, măreț, atotputernic, își încinge cuptoarele pentru a oferi cu prea mare generozitate căldură și lumină. Contrar a ceea ce

Bătrâna bătu timid la ușă și intră. Știam ce dorește. Cu o mână tremurândă îmi întinse ultima scrisoare primită din pușcărie de la fiul ei. Ea nu știe să citească și să scrie. O invit să ia loc și

Preotul spitalului intră precaut, dădu binețe și îi binecuvântă pe cei trei pacienți din micul salon cu șase paturi. Vizita noii internați. - Bună ziua!Dumnezeu să vă aibă în paza lui!spuse cu

Domnul Procopiu nu se grăbea. Îmbrăcat elegant, cu cămașă nouă și cravată aleasă de soția sa Silvia cu o zi înainte, porni pe jos spre liceul aflat la două străzi distanță, unde învăța Alexandru, la

Nimeni nu-și mai imaginează împrejurările misterioase ce au făcut ca Fedora să o ia razna puțin. Vecinii, cei câțiva ramași in casele aplecate dizarmonic sub timp și înnegrite pe la talpă de

Elvira, sătulă de singurătate și de bârfele din sat, a tot căutat să se mărite.Sunt o mulțime de bărbați singuri în comună, mai mult sau mai puțin serioși, mai mult, mai puțin sau chiar foarte

Când Paraschiva l-a cunoscut, Manole era un bărbat frumos, cu părul des, sprâncene bine croite, iute la mișcări și cu ochii întunecați de parcă te tăia când te fixa cu privirea. S-au cunoscut la

Pavel provenea dintr-o familie necăjită.Tatăl alcoolic, de mic îl trimitea șase case mai în deal la Anica, după sfertul de țuică de prună. Dar din ce nu făcea ea țuică? Baba Anica, muncitoare și

De câteva zile soarele nu se mai arătă. În mijloc de iarnă, când nimeni nu mai spera, cerul plumburiu și-a scuturat hainele grele și un strat bunicel de zăpadă s-a așezat peste pământ și case.

Petrică plecă de acasă cu noaptea-n cap la târg. Înhămă iapa la căruță și-l priponi în spate pe Muscat, un cal frumos, îngrijit, dar care-și rupsese glezna când sări peste un pârleaz. Nu avea ce

Acorduri târzii proză[ ] - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Balcan Ana [moiraa ] 2020-09-04 | | Este o după-amiază confuză de ianuarie. Soarele, învins,

Umblând mereu prin lume străină de mai bine de cincisprezece ani, Mareș uitase să se mai gândească cum și cu ce își va hrăni familia acum, peste trei luni sau peste doi ani .Pentru el gândea