Poezii

Treceai pe lângă mine ca și umbra peste ziduri. Îmi aruncai priviri ce mă ardeau precum un soare. Un soare care nu avea să răsară peste orizonturi fade, Știind că acolo speranța moare.

Unde muntii ating cerul Acolo unde vulturii zboara Unde poetul viseaza Unde se contopeste Pamantul cu Eternul In partea aceea,acolo, Trebuie sa iti ridici privirea Deschide-ti ochii

Îți ascult suflarea Un vis de dimineață Îți ascult chemarea Un vis,o exuberanță. Îți ascult cântarea Frumoasă și prea dulce Îți ascult strigarea Un urlet la răscruce.

Din somnul veșnicei uitări În care toate pleacă, Din a vieții noastre dezmierdări A mai rămas un ‘poate’. Un “poate” spus așa de greu Un “poate” al uitării, Un “poate” dus spre nicăieri Un

De-a trece timpul cum trecu Și somnul veșnic te va prinde, Fi-voi eu a ta mireasă Și tu doar al meu mire. Sub maldăre de flori și iarbă Ne-om odihni al nostru trup. Sub lacrimi și

Mai am o singură dorință. Ca la lăsarea serii Să mă lăsați să mor La marginea pădurii. Să îmi fie gândul liber Pe-a nemuririi scară, Să-mi fie codrul sfetnic bun Și luna o ocară. Să-mi

Se aude a vântului blândă suflare Și vraja lunii vorbește cu mine. Ca un vierme de mătase A lumii enigmă-n Fluture se preschimbă. Un fluture mare De vânturi purtat, Cu întrebări

Eu vin de la părinții mei. De la frații și surorile mele, De la verișorii mei, Bunicii mei, Vecinii mei, Viața mea. Eu sunt cea din albumul cu poze. Poze îngălbenite de trecerea vremii, Poze

Uluitoare floare în amurg! Globul incandescent Iluminează abisul. Dar uite…se stinge la orizont. Aura sa atinge marea. Te ține cu sufletul la gura Extinderea flăcărilor prin apă. Ca o sferă

Eu nu exist decât azi Dar azi,mâine va fi ieri. Îți vei aminti cum rupeam Crengile uscate ale liliacului Și crengile trosneau ca sentimentele Ramuri călcate-n picioare…de tine. Suferi? Nu

Asemeni orologiului Bate sfârșitul. La porțile din fier forjat Ale cimitirului Stăteau la taclale morții Cu carnea-n floare albăstruie. Duhoarea,valul sucombării Mă înspăimântă. Închideți