Poezie
Cu brațele goale
îmi sună a liniște
1 min lectură·
Mediu
Pe-un tărâm plin cu oameni
îmi sună a liniște
mă întorc în timp
ca-ntr-o mare înspumată
o liniște seacă
mă cheamă în pântece
mi-e frig de noi
se zbate în iris lumina
mă chinui sa plâng,
ochii sunt seci
și pestii din mine
se zvârcolesc în nisip
gândesc o secundă
alerg si râd naiv
un semn imi șuieră să trec mai departe
frigul mă prinde în mrejele-i calde
mă-ntorc când te văd
trăiesc cu primul sărut în buzunar
e prima zi din ultimele care vor mai fi
e o liniste rece
mă-adoarme un cântec de leagăn
îți legăn conturul
în cărbune și-n lut.
001.916
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Balanescu Adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Balanescu Adrian. “Cu brațele goale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/balanescu-adrian/poezie/13991729/cu-bratele-goaleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.