Poezie
Invidia
1 min lectură·
Mediu
Insectele absurdului
își țes păienjenișul în atomi
nu, nu rîde, acum plouă,
acum trebuie să fim serioși
să ne amintim cu regret că soarele apune
în partea dreaptă
și tunetul nu-l sfarmă,
nu-l fărîmițește
ca pe un vas de porțelan
Cernobîl o să ne fie
mîntuirea
acel înger cu fața
dispersată
în picături de ploaie
dacă-mi vorbești azi de morți,
o să mă sugrume invidia
atît de liniștiți, așa,
descompuși,
lunecă pe curcubeu în sus
003.175
0